Tăcerea inimii

 

 

Tu să mă ierţi, omule drag

Că ţie astăzi eu nu vreau să îţi vorbesc,

Dar, sincer îţi mărturisesc că vreau să tac,

Fiindcă îmi  este tare frig.

 

Luat de valurile vieţii

Ce vin şi se tot duc,

Tu ai uitat pe mine să mă încălzeşti

Cu o vorbă dulce de iubire,

Cu un strop de fericire pură.

Azi vreau să tac,

Să nu-ţi mai spun de dorul ce pe mine

Din ce în ce mai tare mă cuprinde

Şi-mi dă fiori.

Azi vreau să tac,

Să nu-ţi mai spun

Nici de ale mele vise spulberate,

Nici de speranţele ce-n mine mor.

 

 

Azi vreau să tac,

S-ascult sunetul vremii care trece,

A anilor ce se tot duc,

A vieţii ce se scurge,

A eternităţii ce s-apropie.

 

Azi vreau să tac,

Să te privesc cu ochii sufletului

Şi să-ncerc cumva

S-aprind sublima flacără a speranţei

Ce frigul din mine îl poate risipi.

Te rog, tu iartă-mă, omule drag

Şi dă-mi voie să tac.