-
Dimineți senine
Nu-ți sunt decât peniță ce-ți pictează chipul în cuvinte, Nu-mi ești decât clepsidră prin care trece trupul timpului, Suntem două frunze scăldate în zâmbetul soarelui de vară, Acorduri de vioară ce mângâie auzul cerului meloman. În ritmul vieții ce-și întinde agale aripile gingașe, Gândurile umblă desculțe prin raiul minții ce te știe, Și firul ierbii le gâdilă tălpile de rouă pline, Și inima le sărută iubirea din depărtări albastre. Și în urma pașilor de gând rămâne dorul, Amintiri în straie vechi ce-și poartă visele Pe umerii aplecați de povară lacrimilor Ce vor să-ți afle taina în ochii dimineților senine.
-
Renaștere
Strânge-mi sufletul în palma-ți de miere, Să-ți soarbă dulceața, Să-ți simtă mirarea atingerii calde. E timp fără țintă, amurg răstignit Pe-o dorință uitată în ochii lui ieri. Nu-i întâmplare târziul din noi, Privirile se caută în secunda ce-a fost Un răgaz al iubirii ce și-a încheiat discursul, Apusul din inimă, rămas fără cuvinte. Șoaptele gem la sânul nopții, Zâmbetul trăiește în clipa trecută, Pașii îmi ating asfaltul rece, Singurătatea le este tovarășă de drum, Tăcerea îi mângâie pe creștetul capului I-aș opri, dar le-aș distruge rostul Ce renaște mereu din propria cenușă.
-
Inocență
Timpul trece-agale, mângâindu-mi anii, Amintiri fugare sufletu-mi colindă, Cătând inocența, mândra zână a lunii. Unde ești tu oare? Nu vrea să răspundă. Și dor, și vis, și plâns de copil, Îmi ești inocență, o floare boboc, Un gând ce spre cer se uită, umil, Un glas ce s-aude mereu vesel în joc. Și chipu-ți pictez, în cuvânt te-așez! Să devii nemurire, să trăiești, să-mi fii Rază de lumină, veșnic dulce crez, Ești inocență, iubirea mea pură, să știi.
-
Gânduri despre Conversații cu Viața
S-ar putea să-ți placă și
Clepsidra timpului
Câștigă un ban plus cu LOTOnline.ro
Nostalgie de toamnă
-
Anotimpuri
Curg. Curg anotimpurile lin. Și timpul mușca cu poftă din trupul lor firav. Clipa? Clipa e surdă, și mută, și palidă. Tăcerea o strânge în brațele-i vânjoase și cumva îi șterge lacrima rece de pe obrazul fierbinte. Eu? Eu sunt o carte cu un final mereu neașteptat, una pe care am citit-o de atâtea ori încât am impresia că o știu pe de rost. Cât de tare mă înșel. Nu știu nimic. Îi cunosc personajele, acele frunze ce se costumează-n când în verde, când în ruginiu, pentru a juca în piesa de teatru regizată de soartă. Dar nu le știu suferința. Și nici durerea provocată de ele. Nu le…
S-ar putea să-ți placă și
Nisipuri mişcătoare
Gânduri despre Pe cărări românești și alte povestiri de N Marianne
Primăvara
-
Vine Vara, vine sora mea cea frumoasă și caldă!
Vine Vara! Vine soră-mea cea frumoasă și caldă! La noi în casă pregătirile sunt în toi. Multă treabă avem, chiar și aspectul fizic ni-l îmbunătățim. Când vine ea, totul trebuie să fie perfect. Ups, îmi cer scuze. M-am luat cu treaba și am uitat să mă prezint. Nu de alta, dar nu vreau să credeți că cea care vă scrie e Irina. Ea nu are nicio soră, ea e singură la părinți. Și nici nu știe că scriu în locul ei. De mă prinde, mă dă pe mâna surorii mele pe nume Iarna care, ce să zic, e cam rece din fire. Noi două nu prea ne înțelegem. În fine,…
-
Irina scrie, curg gânduri la Spring Superblog
E primăvară iar, Curg gânduri, cuvinte mii S-așază pe câmpia vieții. Nu știu cum o să fie, Știu doar că Irina scrie. Curg gânduri, litere mii Nasc cuvinte zglobii Nerăbdătoare să spună Că a început Spring Superblog. E primăvară, Irina scrie, să se știe! Povești diverse se vor naște în Martie, Povești cu tâlc din cuvinte pâlc, Povești frumoase despre branduri valoroase, Povești din suflet pentru suflete. Irina scrie, E iarăși primăvară, Curg gânduri la Spring Superblog.
-
Ce vină?
Spaima zâmbește ironic dând putere nimicului demonic, iar moartea aleargă de mână cu somnul de veci. Nu e pictură murală, e realitatea unui „om” lipsit de morală. Mi-s literele ude de lacrimi, nu vor să mai nască cuvinte, nu vor s-amintească de oameni ce devin rând pe rând amintiri, suflete fără drept de apel. Întrebările mii, adunate grămadă, mărșăluiesc prin inimile pustii, nedumerite de prezența morții. Ce vină are iubirea și viața ce se zbate în oameni? Ce vină are lumina ce nu vrea să devină întuneric? Cu ce e vinovat pământului ce-și dorește să simtă doar tălpile calde ale păcii, nu pe cele reci ale nimicului ce-și dorește război?
-
Primăvara, sănătatea renaște cu Ayurmed
E astăzi primăvară. E ea, dama cu ochii ca două migdale, cu iris albastru prins în părul în culori, ce-și duce traiul într-o lume în care nu vede, nici n-aude decât susurul izvorului din codrul verde, care îi este și casă, și prieten. Fluturii zboară din floare în floare. E soare plin de lumină. Viața își oglindește în el speranța în renașterea sănătății. E dimineață. Roua, iarba verde la viață o trezește. Parfum divin din cer sufletu-i cucerește și, fredonând voioasă, dama pornește la braț cu gândul, printre copaci înverziți spre acea lume în care inima și mintea se îmbrățișează cu foc și dintr-odată ies flăcări de talent, pe care vântul…
-
Cred în iubire
Cred în iubire. Nu știu dacă iubirea crede în mine, n-am întrebat-o. Am uitat să-i cer timpului încă o secundă să fug s-o caut, ca să aflu. Sunt un suflet aflat în așteptare, așteptarea aceea îmbrățișată de secundele acelea suspendate de aripile timpului. O clipă îmi doresc. O clipă de iubire. Oare destinul mi-o va hărăzi? Oare voi avea parte de iubirea aceea pe care mi-o doresc? Dar oare ce-mi doresc? Ce chip are iubirea? Cum arată ea? Oare când o voi găsi o voi recunoaște? Nu știu, dar nu contează. Cred în iubire și îmi doresc să o găsesc ca s-o conving să creadă și ea în mine. Și,…
S-ar putea să-ți placă și
Trece vremea, chipul imbatraneste, iar sufletul intinereste
Ce vrei tu de la mine viață?
Nisipuri mişcătoare
